duminică, 18 octombrie 2009

Imperfectul perfectului

Oamenii au spus despre oameni ca sunt Creatia perfecta,fiinta ideala,perfect evoluata...Zilnic invat ca evoltia nu e constanta,ba mai  mult e relativa si ca pormeste dintr-un vid necunoscut si se indreapta spre un infinit pierzator.

Nu suntem noi oamenii fiinta perfecta decat pt noi,asa cum si hienele se condidera perfecte si de neintrecut.Sunt fiinte care ne distrug si pe noi,sunt puteri,entitati pe care noi nici macar nu le putem recunoste.Poate ca ne lipseste taria de a recunoste ca suntem slabi si perfecti doar pt noi!Omul este prin natura lui egocentristi.

Imperfectiunea nostra e cea care ne distrruge,care ne poarta nemiloasa in noroiul si stricaciunile vietii.Avem un spirit bolnav- de turma,impus,dezvoltat,caracteristic....habar n-am,dar e incurabil si ne fura individualitatea,acea trasatura care ne face sa savuram fericirea...

N-o sa inteleg niciodata dece noi,de ce voi,de ce eu,nu stiu sa ma opresc!De ce nu stiu sa raman la un stadiu care ma multumeste,de ce simt nevoia sa impartasesc tot cu ceilalti,de ce nici macar iubirea n-o pot tine doar pt prime....E trist pt ca e nevoia asta tampita care iti imprastie trairile,ti le alunga,iti fura intensitatea lor si te face deseori sa te simti ridicol...

Ceea ce pentru tine e beatitudinea totala,pt altii e grotescul absolut...

luni, 5 octombrie 2009

UN ZAMBET RUGINIT

Au mai cazut frunze gingase din copacul aurit.S-au mai lasat un pic innebunite de adierea racoroasa a vantului si au picat prada pamantului umed,negricios si infrigurat.E inca cald inca afara si parca ai privi nebun la soarele care nu se indura se ne paraseasca si la peisajul cald,inmiresmat de toamna.Mi-era dor de armoia sa,de culorile sale neintelese,de copiii care se indreapta spe scoala...

Azi a fost altfel.Scolile mai pustii,strazile mai pline si cu totii mijeam a vacanta,caci bine ne-a mai prin greva de azi.Unii la o barfa,altii pe bancuta,unii cu rolele,altii cu bicicletele.Putin au ramas in casa,caci totul era pefect:linistea si armonia de toamna,mirosul de lene al vacantei,zambetele prietenilor,saruturile iubitilor,privirile necunoscutilor....Cum sa nu iubesti intr-o asa zi.As fi iubit azi tot ce prindeam,as fi lenevit in iarba verde cu fire balaie,as fi baut must, as fi cantat....si cate si cate as mai fi facut....

Pt mine a fost de ajuns ce a fost azi,de ajuns ca sa simt caldura iubirii la mine si la cine mai trebuia...Eu...am zambit azi,dar cu tristete am remarcat cum fetele oamenilor din tramvaie erau parca mai zgarcite ca niciodata,n-am apucat,si tare urat a fost,sa culeg niciun zambet neprihanit....

Oamenilor nu mai fiti ingrati zambiti naturii,zambiti vietii,zambiti oamenilor,zambiti iubirii,zambiti-va voua....!