A fi om inseamna a gusta  din fructele apetisante ale vietii.Ele vin ne apar in fata mandre,pline de savoare si noi infometati le gustam,ne topim in placerea gustului lor si vrem din nou...si din nou.LE luam cu lacomie pe toate,nu ne uitam de doua ori,nu avem grija sa vedem daca sunt spalate,le muscam asa,pline de noroi,cu impuritatile lor otravitoare....

Am fost ca toti,am gustat din toate,cu mizerie,cu tot ce era urat si amar.Uneori ma inspaimanta gustul,alte ori ma innebunea,dar fructul se schimba mereu,devenea ori mai copt,ori mai gustos,ori se strica subit.Nu prea intelegeam atunci ca fructele sunt perisabile,sau ca eu am pasit intr-o gradina a nimanui,din care gustau cu totii....

Pana intr-o zi,cand am inchis ochii si un fum ametitor m-a tarat spre o alta livada.Era intunecata,galagioasa si tulburatoare.Ascundea o stare primitoare,dar mireasma aburinda nu ma lasa sa o observ.Era incetosata si in fund ascundea o mare infierbantata,care urla de placere....Era plina de nisip rece si gadilitor si in el cresteau copacii imensi pe care mai tarziu aveam sa-i descopar ca fiind copacii fericirii mele.Un uragan de buimaceala m-a cuprins si m-a invartit furios spre un loc neted,de unde umbra lunii se simtea dezlantuita...Razele ei perfecte incununau frunzele matasoase ale pomului nou.Fructele lui erau nedefinite,se inecau in culori si se transforma dupa cum iti doreai.Am inchis atunci ochii si m-am lasat cuprinsa de o fierbanteala curioasa si am simtit cum gandul imi zboare departe....tinandu-se de mana cu ceva.Am prins apoi in fiecare tesut gustul extaziant al fructului si am zburat....Am inteles atunci ca nu mai culegeam fructe din gradina nimanui.Era gradina mea,gradina facuta pentru mine.....

Privesc acum inapoi si imi dau seama ca e frumos sa ratacim...usor periculos sa gustam din tot,dar vine o zi cand intelegem ca trebuie sa ne oprim si sa gustam,sa apreciem si sa iubim ce e al nostru,caci pentru fiecare exista ceva al nostru.....