Cele mai pure sentimente vin din tristete.Cea mai mare tristete vine din cel mai frumos sentiment:iubire.De ce oare ne dorim atat de mult sa o intalnim cand nici macar nu stim ce sa facem cu ea?Eu,mereu mi-am dorit sa fiu indragostita,sa am alaturi de mine persoana care ma face sa tremur atunci cand o ating,care stie mereu ce vreau si culmea vrea la fel ca mine.Care sa ma faca sa spun te iubesc.Cel mai frica mi-a fost mereu de te iubesc,mereu am crezut ca e asa un lucru mare si l-am refuzat,l-am anulat,am zis ca nu e timpul ptr ca am facut candva greseala de a spune un altfel de te iubesc,unde nu era locul.

Acum e doar trist,in cel mai frumos moment.Totul e paradoxal.E decembrie si imi vine sa plang.Ninge si nu pot sa ma bucur.Beau vin fiert si nu mai e atat de bun.Mananc portocala si parca nu mai e zemoasa.Sunt indragostita si parca nu sunt.Am cea mai buna mama si nu pot sa o simt aproape.Am cei mai pretiosi priteni cu care am uitat sa ma intalnesc...Am cele mai frumoase ganduri si nu mai stiu sa le exprim...

Ma impiedic intr-un program asburd: un te-ai trezit sec,un ce faci idiot,un vai ce inteligent sunt fals.As vrea sa inchid ochii si totul sa fie la fel,doar eu sa stiu sa apreciez ,sa imi gasesc fericirea in ce am.Sa pot sa sarut si atat,sa zambesc si sa fie soare...

De ce atat de multa,tristete,neimplinire si amaraciune?Unde e fericirea aia nastrusnica?unde sunt idealurile,implinirile?

Nu le gasesc.Caut o tigara,o tequila si cheile de la masina.Am frig si liniste.Ma uit dupa restul le gasesc,dar nu pot sa le ating.Vreau sa strig disperata ajutor,dar nu vreau sa ma aud decat eu...

nu va speriati!e liniste,dar viata e frumoasa...

m.