joi, 25 februarie 2010

mai pun unul,dar ramane la fel...

Varsta pe care am crezut mereu ca o voi iubi cel mai mult era cea de 18...dar n-a fost sa fie chiar asa.I-a luat-o inainte mult mai zgurdalnica 17...

Nush daca iubesc atat de mult cat imi place sa vorbesc de iubire,dar ma linisteste si imi da pace acest sentiment,ma face fericita.Poate ca asa trebuie....Ce voiam sa spun e,ca iubirea asta nu e doar pt oameni,fiinte,lucruri,chestii tangibile...eu o sa pun mereu printre seriile cu cele mai mari de iubiri varsta de 17 ani.

Am iubit cam tot ce inseamna ea.Sunt convinsa ca cele mai frumoase lucruri de pana acum mi  s-au intamplat pe taramul ei.Nu mi-am dorit mult pt ea,dar mi-a oferit totul.A furat cu nerusinare de la cea de 18,m-a invatat ca lucrurile nu se intampla asa cum vrei tu,si chiar ca daca esti norocos,sau increzator ele se intampla mai bine...

Pe ce e frumos la 17 ani,as putea sa-i multumesc lui Chirila,ca el a facut anul asta sa aiba ritm,si sa cauta se prinda toate cuvintele aruncate poate nu cu aceasi prospetime intr-o melodie stiuta de putini.Mai sunt prietenii care s-au adunat,format,si tot incurcat anul acesta,cu care am inceput si cu care nu vreau sa termin...Am cele mai frumoase amintiri :zambete,ideal,fericire,multa Mare,si iubire...

Nu stiu sa exprim exact motivul pt care 17 ani va ramane mereu in viata mea varsta pe care imi doresc sa o am...Pt mine a fost cel mai insorit drum...

          tot M. si la 18 ani

2 comentarii:

  1. heeei :o3 e dragut rau post-ul asta.imi da o stare melancolica.
    te iubesc mult,fraiero :* (nu cred ca ti am mai zis asta pana acu)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna! Un mic premiu pe blogul meu...take a look! O primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere