Femeia-travestit misogin

Traim intr-o lume misogina!A naibii de misogina!

Nu mai este acesta un lucru care sa ne sperie,insa trist e ca si acceptam...Incercam sa parem rebele,sa pretindem ca lumea este a noastra,insa singure facem acesta lume mai misogina.Din dorinta de a  ajunge inaintea lor,a barbatilor,ne-am travestit in misogini,am devenit critice una cu cealalta,am devenit rele,de neinduplecat,iar sufletul l-am ascuns.Am vrut sa fim ca ei atat de mult incat am devenit parte din ei.Am uitat sa ne zambim cu prietenie,am uitat sa ne vorbim din suflet,sa ne ajutam cu drag....Am invatat insa sa devenim invidioase,sa ne criticam si sa ne punem bete in  roate...E oare necesar sa fie asa?Un raspuns dat de o femeie ar fi al naibii de gratios:NU,insa unul dat de un travestit misogin ar fi ....DA...E mai usor sa fii de-a lor,e mai usor sa ii reprosezi unei femei ca e femeie,e mai usor sa te destainui unui baiat si e mai usor sa crezi ca  e mai usor asa....

Poate ca nu e  alegerea ideala,poate ca e imatura si incorecta,dar e alegerea noastra si e dreptul nostru s-o facem.Nu e  nevoie sa ne spuna  altii ca nu e bine pentru ca  atunci mai travestiti vom devenii.Poate ca e doar un moment rebel din instoria femeii,poate ca noi suntem rebele.Poate ca lumea o sa devina egala nu numai in drepturi(cum ar trebui),cat si in ideile morale.Poate ca nu o sa mai fie nevoie sa fi barabat ca sa bei cat si unde vrei,poate ca nu o sa mai fie nevoie sa fi femeie ca sa porti fusta.Poate ca e momentul sa uitam de principi,ci nu sa le incalcam rebel si furios,accentuandu-le si fiind mandre ca am facut asta.

Pana la urama ce sunt princiile?Nimic!Simple idei pe care le-am construit impreuna,pe care le-am acceptat fiindca ne-au convenit.Vrem sa parem indurerate pentru ca suntem femei si nu avem acelasi libertati,dar de fapt ne convine asa.Ne place pentru ca desi nu recunostem suntem favorizate,ne place fiindca e mai sexy sa fi rea ca femeie,ne place pentru ca suntem ocrotite de barbati.Ne place asa fiindca e mai usor.Insa nu,nu o sa recunostem asta,iar voi,barbati,nu o sa stiti asta niciodata,pentru ca noi,suntem razvratite,pentru ca noua nu ne place ca voi ne credeti neajutorate,pentru ca noi vrem sa schimbam lumea.De cate ori nu am auzit cuvintele acesta,probabil sunt cele mai ipocrite cuvinte!De ce am vrea sa o schimbam?Ce ne opreste sa fim la fel ca ei,acum,asa?Ce ne opreste sa bem o sticla de wisky?Ce ne opreste sa jucam fotbal?Ce ne opreste sa injuram!Nimic!Nimic in afara de noi si ideiile pe care le numin cu atata convingere principii....CACAT....nu exista asa ceva.....sunt doar pretexte dupa care ne ascundem cu indemanare.FEMEI,recunosteti ca sunteti doar niste travestiti misogini,mai istete,cei drept,decat barbatii.....!!!!!

Cartarescu a  gasit sute de explicatii la intrebarea "DE CE IUBIM FEMEILE?",raspunsul meu e simplu PENTRU CA SUNT BARBATI!

Spunti si voi un lucru pe care il iubiti in Romania.Intrati aici www.tudor-chirila.blogspot.com

hai sa iubim Romania

Tudor Chirila a dat start unei superbe idei...Ne invita pe toti sa redescoperim Romania,sa gasim impreuna 1000 de lucruri frumoase din tara noastra.Si stiti ce,la naiba,chiar exista!Gasiti acolo numereoasa locuri noi,trairi noi,gusturi noi...Toate gata servite ca sa iubim Romania.

Am invatat sa o uram.Am invatat sa o dispretuim.Am invatat sa o distrugem.Am invatat sa invinovatim pe altii.Am invatat sa iubim tot ce nu e romanesc.SI AM INVATAT PROST!Suntem prea ocupati sa ne uram tara pentru a mai incerca sa o iubim.Uitam ca ea e cea care ne-a crescut,care ne-a gazduit amintirile,zambetele,tipetele de fericire...Uitam ca ea ne ofera aer curat,iar noi il poluam.Uitam ca ea ne ofere codri bogati,iar noi ii saracim.Uitam ca ea ne acompaniaza cu sunetul randunelelor,iar noi o obosim cu zgomotul masinilor.Uitam ca ea ne da marea,iar noi o umplem de gunoaie.Uitam ca ea ofera oameni valorosi,iar noi ii dispretuim.Uitam ca ea ne ofera viata si noi i-o furam ei...

Trist e ca uitam ce inseamna NOI.Uitam ca noi exista prin participarea fiecaruia,uitam ca noi il creem noi,impreuna.

Am invatat sa dam vina pe altii,am invatat sa asteptam totul de la altii,sau mai grav,am invatat sa nu mai asteptam nimic.Ne multumim cu ce-i prost,trist,putred,murdar...Nici unul nu se incumeta sa ia o carpa si sa stearga praful de mult asezat.Nici unul nu vrea sa stearga....Praful s-a asternut de mult si peste noi.Am devenit cenusii.Zambetul s-a sters.Vocea nu reuseste sa il patrunda,privirea nici ea...

De ce sunteti suparati?de ce nu vreti sa lupati?de ce priviti neputinciosi?de ce nu va iubiti?de ce nu vreti sa mai fim NOI?

Luptati pentru voi.Izbutiti de stergeti praful din jurul vostru.Izbutiti sa va regasiti privirea,vocea,zambetul...Izbutiti sa-l regasiti pe NOI,iar NOI sa regasim ROMANIA....

E  sunetul ploii,e sunetul noptii si mai e si vocea lui Chirila.E si intuneric.Sunt ganduri.Undeva sunt si oamenii...Aici sunt doar eu...si paradoxal,e frumos sa fi singur,sa vrei sa umplii cerul cu prostii,sa vrei sa atingi o frunza....E atat de placut sa iubesti lumea,pe ea pura si pe ea cu tot cu oamenii.E frumos s-o iubesti cand ea pare departe,cand nu te deranjeza cu lumina puternica,cu caldura lenesa,cu zgomotul inoportun,cu vorba incerta,cu vajitul trist al masinii....E frumos sa o iubesti cand nu te oboseste cu lucrurile pe care i le iubesti, e frumos sa o iubesti nopatea cand doarme tolanita in nimic...

'Smile is the second best thing that you can do with your lips'...Sa fie oare asa?poi...daca iti spune cineva asta dupa ce ai avut parte de o portie apetisanta de sarut il cam crezi ca are dreptate,insa daca iti prvesti in oglinda expresia zambitoare,daca iti analizezi gesturile care urla sa dea un zambet,inima care pompeaza sangele mai repede si vrea usor sa-ti unduiesti buzele,dintii plin de dulceata celuilalt care implora sa fie vazuti, parca zambetul trece si el pe primul loc...Si atunci,cum e?poate ca sunt impreuna..sau poate sunt separat.Se poate sa fi trist dupa un sarut?De ce zambim,de ce suntem  fericiti?de ce ne sarutam?mereu m-am intrebat de ce se saruta oamenii,de ce e acesta gestul suprem al afectiunii,care declanseaza infernul pasiunii si al placerii.Ce are el,de ne poseda asa usor,de ne transforma in victime,in sclavii,in oameni claditi din dorinta...E oare apropierea subita cu buzele racoroase ale celuilat,e oara aroma pielii sale,sau parfumul sau ce-si contopeste molecule cu ale tale,sau saliva umeda....E oare ideea in sine,lipsa de prejudecata si judecata care se infige in fiecare celula a corpului tau,care il vrea acolo,vrea sa te prelungesti in corpul celuilalt,vrea ca voi 2 sa deveniti unul...Cum se nasc totusi atatea simturi,placeri,nebunii intr-un moment in care forma chipului ii dispare,in care ochii adanci se inchid sub ploapele blande,in care firele de par devin atingeri matasoase....Cum?nu stim...suntem doar sclavii lui,sclavii sarutului,nu avem voie sa intrebam,nu avem voie sa aflam raspunsul.poate ca el e evident,dar noi...noi suntem mult prea posedati ca sa-i mai auzim explicatia...

Suntem prea patrunsi ca sa acceptam ca nu-l cunostem,nu vom avea niciodata taria sa-i spunem nu,'nu ,Sarutule,nu te vreau pentru ca nu stiu cine esti!'....Il acceptam asa,ne imbatam cu mireasma lui,cu tot ce inseamna el si incercam sa-l epuizam,insa el refuza sa se termine si devine din ce in ce mai supunator,pana ...........cand.....?

oare mutumeste?

Mi-am inceput dimineata cu un mesaj nebun,care intreba poate retoric:'de ce esti fata care dintr-o propozitie de 7 cuvinte 5  rostite sunt orgasm' si m-am straduit sa il intelg,nu ma resuit asa ca am eschivat,am dat un raspuns idiot si am coborat scarile spre lumina arzatoare a diminetii.Am adulmecat rapid o bucata de pepene din frigider,am ascultat pasarele dezlantuite,la fel de tare ca in fiecare dimineata,am privit cainele puturos ce se tolanea la soare si am fugit inapoi in odaia mea,in fata calculaorul sa citesc,la fel ca in ultimele dimineti posturile mele preferate.'Totul e grozav' asa incepe unul,care pe mine m-a hidratat,m-a hranit cel putin pana la un alt post grozav...ar fi frumos sa-l cititi(www.mintea-de-ceai.blogspot.com),e usor de simtit,mai ales daca ai amintiri similare care sa se trezesca din coltul adormit al sufletului tau.Daca nu ai,ar fi cazul sa le construiesti,niciodta nu  e prea tarziu,si sunt,credeti-ma,deliciul unei vieti monotone,asa cum pare chestia asta lunga pe care o traim,in general...mie mi-a adus aminte de noptile nebune de la camin,nopti in care un oras intreg dormea,o lume intraga statea cu capul in perna,noi colindam holurile intunecate,intr-un exces de inpuls si trairi primitoare,voiam sa dormim in sala de clasa si nu fiindca o iubeam nespus,doar pentru ca era interzis,pentru ca era imposibil pt ceilalti,pentru ca noi puteam si voi nu.Luam usor patura si ne atarnam pe bancile colturoase,radeam,plangeam,marturiseam...apoi coboram in curtea pustiita,care a 2 a zii gemea de strigatele elevilor,deseori ne asezam pe o banca si cantam sau dansam sau faceam abdomene,sau alergam,sau ne urcam pe sala de sport si priveam....atunci lumea era sigur a noastra,noi eram acolo sus,deasupra tuturor,deasupra ei si ea nu ne putea face nimic,decat sa ne priveasca,sa ne adaposteasca,sa ne invidieze si daca era binecrescuta sa ne multumeasca pt ca o intinerim,si o inveselim.....poate ca o si face....

Ne multumesti tu oare viata??