'Smile is the second best thing that you can do with your lips'...Sa fie oare asa?poi...daca iti spune cineva asta dupa ce ai avut parte de o portie apetisanta de sarut il cam crezi ca are dreptate,insa daca iti prvesti in oglinda expresia zambitoare,daca iti analizezi gesturile care urla sa dea un zambet,inima care pompeaza sangele mai repede si vrea usor sa-ti unduiesti buzele,dintii plin de dulceata celuilalt care implora sa fie vazuti, parca zambetul trece si el pe primul loc...Si atunci,cum e?poate ca sunt impreuna..sau poate sunt separat.Se poate sa fi trist dupa un sarut?De ce zambim,de ce suntem  fericiti?de ce ne sarutam?mereu m-am intrebat de ce se saruta oamenii,de ce e acesta gestul suprem al afectiunii,care declanseaza infernul pasiunii si al placerii.Ce are el,de ne poseda asa usor,de ne transforma in victime,in sclavii,in oameni claditi din dorinta...E oare apropierea subita cu buzele racoroase ale celuilat,e oara aroma pielii sale,sau parfumul sau ce-si contopeste molecule cu ale tale,sau saliva umeda....E oare ideea in sine,lipsa de prejudecata si judecata care se infige in fiecare celula a corpului tau,care il vrea acolo,vrea sa te prelungesti in corpul celuilalt,vrea ca voi 2 sa deveniti unul...Cum se nasc totusi atatea simturi,placeri,nebunii intr-un moment in care forma chipului ii dispare,in care ochii adanci se inchid sub ploapele blande,in care firele de par devin atingeri matasoase....Cum?nu stim...suntem doar sclavii lui,sclavii sarutului,nu avem voie sa intrebam,nu avem voie sa aflam raspunsul.poate ca el e evident,dar noi...noi suntem mult prea posedati ca sa-i mai auzim explicatia...

Suntem prea patrunsi ca sa acceptam ca nu-l cunostem,nu vom avea niciodata taria sa-i spunem nu,'nu ,Sarutule,nu te vreau pentru ca nu stiu cine esti!'....Il acceptam asa,ne imbatam cu mireasma lui,cu tot ce inseamna el si incercam sa-l epuizam,insa el refuza sa se termine si devine din ce in ce mai supunator,pana ...........cand.....?