Mi-am inceput dimineata cu un mesaj nebun,care intreba poate retoric:'de ce esti fata care dintr-o propozitie de 7 cuvinte 5 rostite sunt orgasm' si m-am straduit sa il intelg,nu ma resuit asa ca am eschivat,am dat un raspuns idiot si am coborat scarile spre lumina arzatoare a diminetii.Am adulmecat rapid o bucata de pepene din frigider,am ascultat pasarele dezlantuite,la fel de tare ca in fiecare dimineata,am privit cainele puturos ce se tolanea la soare si am fugit inapoi in odaia mea,in fata calculaorul sa citesc,la fel ca in ultimele dimineti posturile mele preferate.'Totul e grozav' asa incepe unul,care pe mine m-a hidratat,m-a hranit cel putin pana la un alt post grozav...ar fi frumos sa-l cititi(www.mintea-de-ceai.blogspot.com),e usor de simtit,mai ales daca ai amintiri similare care sa se trezesca din coltul adormit al sufletului tau.Daca nu ai,ar fi cazul sa le construiesti,niciodta nu e prea tarziu,si sunt,credeti-ma,deliciul unei vieti monotone,asa cum pare chestia asta lunga pe care o traim,in general...mie mi-a adus aminte de noptile nebune de la camin,nopti in care un oras intreg dormea,o lume intraga statea cu capul in perna,noi colindam holurile intunecate,intr-un exces de inpuls si trairi primitoare,voiam sa dormim in sala de clasa si nu fiindca o iubeam nespus,doar pentru ca era interzis,pentru ca era imposibil pt ceilalti,pentru ca noi puteam si voi nu.Luam usor patura si ne atarnam pe bancile colturoase,radeam,plangeam,marturiseam...apoi coboram in curtea pustiita,care a 2 a zii gemea de strigatele elevilor,deseori ne asezam pe o banca si cantam sau dansam sau faceam abdomene,sau alergam,sau ne urcam pe sala de sport si priveam....atunci lumea era sigur a noastra,noi eram acolo sus,deasupra tuturor,deasupra ei si ea nu ne putea face nimic,decat sa ne priveasca,sa ne adaposteasca,sa ne invidieze si daca era binecrescuta sa ne multumeasca pt ca o intinerim,si o inveselim.....poate ca o si face....
Ne multumesti tu oare viata??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu