luni, 22 iunie 2009


E  sunetul ploii,e sunetul noptii si mai e si vocea lui Chirila.E si intuneric.Sunt ganduri.Undeva sunt si oamenii...Aici sunt doar eu...si paradoxal,e frumos sa fi singur,sa vrei sa umplii cerul cu prostii,sa vrei sa atingi o frunza....E atat de placut sa iubesti lumea,pe ea pura si pe ea cu tot cu oamenii.E frumos s-o iubesti cand ea pare departe,cand nu te deranjeza cu lumina puternica,cu caldura lenesa,cu zgomotul inoportun,cu vorba incerta,cu vajitul trist al masinii....E frumos sa o iubesti cand nu te oboseste cu lucrurile pe care i le iubesti, e frumos sa o iubesti nopatea cand doarme tolanita in nimic...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu