mi-e, dor!mi-e dor sa fiu bebelus!mi-e dor sa nu stiu sa plang,iar ceilalti sa se bucure cu dragoste la plansul meu!mi-e dor sa sughit,sa nu stiu sa merg,sa ma joc....Mi-e dor sa privesc lumea asta mare si sa mi se para ca o sa fiu mereu mica.Mi-e dor sa invat sa fac lucruri pe care toti le stiu,mi-e dor sa desenez,sa pictez si sa depasesc conturul.Mi-e dor de zapeziile mare si reci ale copilariei,mi-e dor de sania mica si de caciula rosie imensa pe care nu o suportam pe cap,mi-e dor de sandvisurile aruncate,de tonele de dulcuri,de gustul perfect al coca-colei.Mi-e dor de oamenii,chiar daca inca ii mai vad,mi-e dor de mine de atunci...
iubim momente,iubin persoane,lucruri si nu realizam ca nu putem sa le avem pentru toata lumea...nimic nu e forever,for the rest of our life ..
atunci cand timpul ne minte,cand ne jefuieste clipele iubite,tot ce ne ramane e sa ni le amintim si sa privim spre altele noi,sa dorim sa gasim altele mai frumoase,mai intense,ideale....
dap....this is life...si las postul asta cam atat ca nu vreau sa ma apuce nostalgie ca deja in vine sa plang si nu imi place cand fac asta.E foarte urat cand plang eu.Se intampla rau si atunci cand ma simt groaznic...si ce e cel mai trist se intampla de cele mai multe ori cand sunt singura si mi-e dor de cineva,ceva si vreau sa fie acolo sa ma ocroteasca si nimeni nu e...
desi am avut starea asta asa de 5 minute cat sa scriu un ciot de post sunt fericita ca am vazut o stea cazatoare....si mi-am pus si o dorinta,care btw,da si semne ca o sa se implineasca....mai sunt fericita ca maine plec la mare si sper sa vad si rasaritul pt prima data pe anul asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu