Cand nu mai scri de mult,cel mai greu e sa incepi.Asa imi e mie acum.Nu am mai stat de mult sa visez pe blog.Mi-as fi dorit sa zic ca am fost prea ocupata sa fiu fericita ca sa mai scriu,dar nu e asa,parca nu a mai fost asa frumos incat sa am ceva de spus...parca si monotonia era atat de trista ca sa mai scriu ceva...Am avut insa pe cineva care sa mai scrie pe aici.E diferit de stilul de mie,dar mie-mi place,sper ca si voua v-a placut,pt ca daca ati avut rabdarea sa cititi si sa intelegeti ce-ati citit cu sigurata ati ramas cu ceva valoros.
Revenind la mine...de ceva zile ma incerca un gand de-a scrie sa va mai spun si voua ca e frumos prin viata...E frig,da e zapada...Astazi mi-au fugit ochii pe cer si am vazut ce frumos mai e Dumealui!L-ati mai privit si voi?Azi a fost cam cochet nerusinatul,in stilul lui simplist m-a facut sa-l ador,sa-l adulmec.E doar albastru,dar e atat de frumos incat sa te faca sa vrei sa mai traiesti....Si am mai vazut ceva frumos,tot de la fereastra mea,poate ca de la mine lumea e mai frumoasa...Zapada...e asa mare si fina si alba si unica...buna de pipait,de mangaiat si de iubit...
E cam greu sa exprim acum,cand nu stiu exact ce am de zis.Era ceva de incertitutine,legat de tristetea din suflet,siguratatea si departarea atuci cand totul poate fi perfect.Mi-e ciuda ca nu reusesc sa fiu asa cum viata ma lasa sa fiu,mi-e ciuda ca nu pot zambi din inima mereu,mi-e ciuda ca nu ma misc mereu in ritm de dans,mi-e ciuda ca inca mai depasesc atuci cand colorez pri viata desi conturul ei perfect e mereu atat de vizibil...si cel mai ciuda imi e pt ca inca mai zic te iubesc cum nu trebuie...,desi sunt sigura ca zic cui trebuie...
SA IUBITI!
m.
nu-mi amintesc exact cum am ajuns pe acest taram nou,dar imi place!viata iti va arata mereu albastrul ala de pe cer,vei vedea;)iti doresc lucruri bune,miriam,sper sa mai revin pe la tine.
RăspundețiȘtergere