ci cra ci un feri cit

un omulet negru a venit dimineata la 12 si m a sustras dintr un univers paralel cu boi , trenuri si salbatici care se amesteca . ma chema la masa . primul soc a fost ca murisera gogosarii , aveau gust a mort de o noapte si n aveam cu ce manca un fel de carne de porc care se numeste aperitiv , dar din fericire n am suferit prea mult de la asta . e , dupa s a produs inevitabilul , am fost prins intr o lume a necuvantatoarelor sau a putin cuvantatoarelor si anume a celor ce stiu limba craci un renegat al elfei noi altoita cu ebraica veche si daca . cum e cu limba asta ? e singura neprihanita , plina de iubire , speranta si umpic utopica , dar luata asa ca un unison al ideilor poate con duce la minuna+ . am fost cam frustrat si mustrator fata de cei ce mi azvarleau in fata lucrul asta , de parca isi vorbisera toti si aveau ca scop principal sa l tampeasca pe nu tot miriam cu repetarea stirbita subtila si scrantita craciun fericit ! .
p.s.-am adus putregaiul pe blogul asta , simti mirosu ? eu il simt
p.s.2-pacat de el

DE ziua Romaniei

E cea mai trista zi...E trist pentru ca sunt racita si pt ca mi-a pierit cheful de viata.E trist pentru ca scot capul pe geam si imaginea dezgolita de afara nu e cea pe care eu mi--o doresc.E trist pt in bucatarie e frig si pt ca mi s-a ars mancarea.E trist pt ca e prea linistite si pt ca mi-e si frica sa vorbesc.E  trist pt  ca azi nu-mi plac oamenii,pt ca azi nu-mi place sa mananc,pt ca azi nu am chef sa traiesc.Si cel mai trist e ca mai e si ziua Romaniei ....

Eu nu mai simt nimic....Nu inteleg ca azi e 1 decembrie,ca azi e prima zi de iarna.Poate ca nici n-o sa iubesc iarna anul acesta,poate ca o sa fie la mine,de acum...un vesnic frig creat de pustiu...

Mi-ar fi placut ca azi sa fie altfel...Sa ma fi trezit zambind,spunand te iubesc...Sa beau un ceai fierbinte si sa mananc nuci...Sa-mi zambeasca cineva si sa ascult macar odata:'Desteapta-te romane!'....Sa vad oamenii gatiti pe strada...sau macar sa-i vad...Sa-l fi vazut pe Titi band vin fiert,nu o amarata de bere,care nici macar lui nu-i placea...Mi-ar fi placut sa fie si un pic de zapada,sau macar 2 fulgi rataciti...Mi-ar fi placut sa am o patura moale in camera si un fular mare si pufos...

Mi-ar fi placut sa dorm azi toata ziua,mi-ar fi placut ca anul asta sa nu mai fie Decembrie 1.... Doar ca n-a fost sa fie...

                                                                                                                               tot Miriam                                                                                                           

As vrea sa fim cu totii 'Canditati la fericire'...e dureros sa vezi cum unii au renuntat sa vada  piesa a caror protagonisti erau chiar ei....

Sunt zilele in care esti trist.Sunt zilele in care esti plouat,cele in care esti adormind si cele in care esti doar putin somnoros.Apoi sunt zilele cu soare,zilele in care zambesti,zilele care au ceva sa te binedispuna,zilele in care razi fara motiv si zilele in care fericirea urla excentric in tine....

Sunt zile cu soare,si zile cu ploaie,mai sunt si cu zapada(frumoase pt unii,urate pt altii).Nu sunt insa,zile normale.Dc?....Nu stiu,am inteles de curand doar ca sunt zilele,fie ele cum or fi,sunt de trait,au ceva,ascuns undeva bine ce merita trait....

Tu nu ai de facut decat atat...si nu uita: 'ocupa-te de viata...'!

Imperfectul perfectului

Oamenii au spus despre oameni ca sunt Creatia perfecta,fiinta ideala,perfect evoluata...Zilnic invat ca evoltia nu e constanta,ba mai  mult e relativa si ca pormeste dintr-un vid necunoscut si se indreapta spre un infinit pierzator.

Nu suntem noi oamenii fiinta perfecta decat pt noi,asa cum si hienele se condidera perfecte si de neintrecut.Sunt fiinte care ne distrug si pe noi,sunt puteri,entitati pe care noi nici macar nu le putem recunoste.Poate ca ne lipseste taria de a recunoste ca suntem slabi si perfecti doar pt noi!Omul este prin natura lui egocentristi.

Imperfectiunea nostra e cea care ne distrruge,care ne poarta nemiloasa in noroiul si stricaciunile vietii.Avem un spirit bolnav- de turma,impus,dezvoltat,caracteristic....habar n-am,dar e incurabil si ne fura individualitatea,acea trasatura care ne face sa savuram fericirea...

N-o sa inteleg niciodata dece noi,de ce voi,de ce eu,nu stiu sa ma opresc!De ce nu stiu sa raman la un stadiu care ma multumeste,de ce simt nevoia sa impartasesc tot cu ceilalti,de ce nici macar iubirea n-o pot tine doar pt prime....E trist pt ca e nevoia asta tampita care iti imprastie trairile,ti le alunga,iti fura intensitatea lor si te face deseori sa te simti ridicol...

Ceea ce pentru tine e beatitudinea totala,pt altii e grotescul absolut...

UN ZAMBET RUGINIT

Au mai cazut frunze gingase din copacul aurit.S-au mai lasat un pic innebunite de adierea racoroasa a vantului si au picat prada pamantului umed,negricios si infrigurat.E inca cald inca afara si parca ai privi nebun la soarele care nu se indura se ne paraseasca si la peisajul cald,inmiresmat de toamna.Mi-era dor de armoia sa,de culorile sale neintelese,de copiii care se indreapta spe scoala...

Azi a fost altfel.Scolile mai pustii,strazile mai pline si cu totii mijeam a vacanta,caci bine ne-a mai prin greva de azi.Unii la o barfa,altii pe bancuta,unii cu rolele,altii cu bicicletele.Putin au ramas in casa,caci totul era pefect:linistea si armonia de toamna,mirosul de lene al vacantei,zambetele prietenilor,saruturile iubitilor,privirile necunoscutilor....Cum sa nu iubesti intr-o asa zi.As fi iubit azi tot ce prindeam,as fi lenevit in iarba verde cu fire balaie,as fi baut must, as fi cantat....si cate si cate as mai fi facut....

Pt mine a fost de ajuns ce a fost azi,de ajuns ca sa simt caldura iubirii la mine si la cine mai trebuia...Eu...am zambit azi,dar cu tristete am remarcat cum fetele oamenilor din tramvaie erau parca mai zgarcite ca niciodata,n-am apucat,si tare urat a fost,sa culeg niciun zambet neprihanit....

Oamenilor nu mai fiti ingrati zambiti naturii,zambiti vietii,zambiti oamenilor,zambiti iubirii,zambiti-va voua....!

dupa 15 septembrie

Eu astazi am realizat ca a inceput scoala.Mda,stiu,o sa spuneti 'fetito a inceput de 3 saptamani',dar stiti eu percep asa mai greu lucrurile si azi am inceput si eu sa simt ce inseamna scoala.Pana acum a fost asa...hai sa predam,hai sa stam degeaba,la mine si un pic de hai sa racim(chiar am fost in inca mai sunt) si nush parca a fost asa un sfarsit de scoala cand deja toata lumea e in vacanta...Si stiti ce era ciudat ca-mi placea rau sa ma duc la scoala,parca imi era drag,dar azi a fost:groaznic.Tacere inspaimantata in general,o voce abatuta care vorbea singura la catreda si spera macar sa fie auzita,maini duse excesiv la gura sau cascat neprotejat('ce pana mea...deja ma facut febra musculara de atata pus mana la gura'),capete intinse pe banca,picioare aruncate cat mai comod...Intelegeti voi atmosfera aia plina de la scoala,in care te uiti cum trece fiecare minut si parca e cat o ora,in care iti vine sa tipi cand auzi soneria si sa iei proful la suturi daca nu iese odata cu ea...

Printe doua cascaturi adanci,un chiul,un ascultat(doamne fereste),un hohot de ras din pauza(doamne ajuta sa fie si unu in ora),o pata de pix pe deget(probabil doar eu mai patesc) a ionceput scoala.Urata,frumoasa,e a noastra,sunt anii nostri de liceu pe care nu-i vom uita ,dintr-un motiv sau altul,niciodata....

Scumpii ani de liceu....

M-am obisnuit cu lumea,cu viata.M-am obisnuit eu,v-ati obisnuit si voi,ne-am obisnuit cu totii.Ne-am invatat fratilor cu ea asa....amarata,pierduta,jegoasa,cenusie,dar al naibii de amuzanta.Imi zicea o prietena ca oamenii destepti fac haz de necaz,iar mie mi-a venit sa zic ca si cei fraieri fac la fel.De fapt nu prea existe diferente intre noi.Sunt cei destepti,de care fraierii rad ca desteptii, si cei fraieri de care cei destepti rad ca fraierii.

Nu mai vreau sa comentez de cei din jur...Mie-mi plac asa,sau m-am invatat cu ei asa,imi sunt indiferenti,dar necesari.Si totusi...Hai sa fac si eu haz de necaz de stupizenia unora.Sunt asa in jur tot felul de specimene(eu ma incadrez la unele tampite rau si recunosc),sunt cei care o ard aiurea(cam cum toti o facem),sunt cei care o ard in tufisuri cu droguri in vene(si nu mai am nimic cu ei,mi-e doar mila),sunt cei care asculta muzica pe strada TARE(si cel mai rau e ca asculta manele,dar nici cu ei n-am nimic),mai sunt cei care isi fac poze in baie si le posteaza pe unde apuca(just bleah) si acum sunt cei pe care m-au amuzat hidos pe mine in ultimele zile.

Sunt eu dubioasa,insensibila nenorocita,sau cum vreti voi, dar....(coaie)eu nu ii inteleg pe coloratii nostri, mandrii specii de tigani care isi plimba puradeii(copii dragalsi sincer vorbind) in brate si cersesc...'da si mie ceva pt asta micu traiti-ar familia','hai manca-ti-as gurita'|.Ba frate, imi vine sa-i alerg si sa le zic si ceva cand ii aud,ii vad sau ii simt.Mi-e scarba de ei.Cum ma ditamai femeia/barbatul sanato(a)s(a) sa stea sa cerseasca,mai sa fure ce prinde in loc sa munceasca.Grotesc! si da, jos palaria pt tiganii care muncesc!(p.s:puturosi ai dracu' tiganii astia,crek in visul in care ne dorim sa facem nimic,vrem defapt sa fim tigani)...

Si mai sunt unii care ma amuza zilnic cand pasesc in superba toaleta a liceului meu(e colegiu defapt:>).Bai oamenilor,voi va imaginati pe astia stand asa cocotati pe wc,cuprinsi probabil si de 'chemarile naturii' si scriind simultan cu marker-ul pe usa.CAt de retardat sa fi ma?!Promit ca o sa va si aduc perlele de pe usile de la toaleta,care ma fac sa-mi doresc in fiecare zi sa intru intr-una noua,sa mai fiu si eu in pas cu glumele,sa ma simt si eu up-to-date...

P.S:Va multumesc in numele tuturor elevillor ca ne faceti usurarile mai vesele!

reverie pripita....

Imi vine sa dispar din latura obisnuitlui,imi vine sa arunc haina normalului,imi vine sa ma eliberez...E momentul meu de evadare....

Cunosteti momentele acestea de extaz,de calatorie spre necunoscutul perfect,ideal,care te atrage cu patima pt cateva secunde,minute,poate ore si apoi se retrage umil,ca un val in fata nisipului....?Sunt fragmente de libertate,adevarata libertate,libertate nebuna,trufasa,nepasatoare....Sunt clipe in care nu exista ceilalti,clipe in care iti ei sufletul si calatoresti cu el in dealurile nirvanei....

Mi-am adus aminte acum de momentul asta,parca as vrea sa-l posed,ma incerca,dar se lasa pagubas intr-o umbrire de lipsa de solidaritate intre oameni....Suntem tristi in fericirea noastra idilica uneori,tristi pt ca nu stim ca suntem liberi,sau poate ca stim dar ne e frica sa fim.....

in tara iubirii...

'Nimeni nu-ti va spune ce e dragostea,asta singur intr-o zi de vara o vei afla"...suna frumos din gura lui Chirila,dar atunci cand ti se intampla devine ideal,o realitate perfecta pe care inveti sa o traiesti...

La mine a fost asa,s-a intamplat intr-o noapte de vara si la mare.Era de mult ea acolo,dar ca de obicei sunt prea multe perdele puse ca sa vezi adanc in sufletul tau.Nici atunci nu vedeam,s-a intamplat sa fie gura cea care s-a marturisit,inaintea sufletului si mult inaintea ratiunii...Atunci a inceput tot...A fost explozia ce mi-a adus la iveala o lume idilica,cu o iubire ludica cu care te poti mandri,cu care te poti hrani....ce-ti poate fi suficienta pt a zambi...

E mult asa ce-i in jurul iubirii,mai mult decat in visul de vara al copilariei,mai mult decat in cartile cu printi si printese,mai mult decat in spusele mamei sau in destainuirile prietenelor.Cand e iubirea ta,e totul.Asa a devenit pt mine,motiv de zambet etern....E soare tare in tara asta a iubirii.Copacii sunt vrajiti si se transforma dupa cum vrei in verdele turbat al verii sau in ghirlandele argintite ale iernii.Sunt numai dealuri,din alea mari pe care umbli ratacit,de unde simti ca cerul e aproape si norii usor de mangaiat,e si muntele acolo...care se inalta obraznic si te lasa sa te zgarii de rocile sale dure si reci,dar ele clocotesc defapt ca peste tot inauntru...in tot universul asta fierbe iubirea.Fierbe nebuna iubirea.Apoi mai e si marea,pe care eu o oblig sa fie decat a mea,dar stai! acum nu mai exista al meu,exista doar al nostru!

Intelegi brusc de ce corpul are 2 picioare,2 maini,2 ochi,2buze,2 urechi,2 plamani...De ce inima e formata din doua parti,iar de ce ele au la randul doi atri si doi ventriculi,intelegi atunci ca tot ce e unu e trist si te bucuri de armonia adusa de 2....Zambesti cand celalalt zambeste,esti trist cand celalalt nu intelege,iti vine sa plangi cand el nu primeste...esti tarat prin oazele seci ale lumii asteia si nu stii de ce...Esti abatut de la potecuta ta fermecata caci el,e trist.Ca nu e asa cum il stii,ca nu e fericit ca in prima zi,in prima noapte,la primul sarut....Dar nu te vaita,ca nu ai dreptul pana si sa fiti si tristi impreuna e frumos.Esti mai plin de trairi,caci nu mai esti doar tu,esti acum noi.E rolul tau sa te amesteci cu el,sa ii daruiesti fericirea ta,sa ii furi tristetea si sa i-o ratacesti....Eu as inecau-o in mare,as arunca-o in valurile eu spumoase si as trimite-o spre necunoscut:'fugi...ca nu e loc de tine aici,in tara noastra,sub relieful iubirii noastre nu exista decat fericirea!'

Pentru iubire invatam ce inseamna noi,pentru iubirea daruim cu bucurie ....TOT...

P.S:...'cu tine vreau tot'...

torid de placut....

M-am trezit si era frig...era racoarea aia veche pe care eu o pastrez mereu in buzunar si o scot o data pe an pt ca simt ca-mi lipseste.Acum uitasem sa-i duc dorul,desi ceva grijuliu imi intepa adesea sufletul...era un 15 septembrie care voia sa se faca remarcam,da eu nu voiam si ziceam mereu...mai stai acolo ....ca nu am chef de tine...Azi nu a mai rezistat...a iesit ca nebunul sa-mi zica:gata fetito!..desteptarea!...ca prea ai numa' calduri in cap!....Si m-a luat asa usor...m-a sarutat umed si m-a cuprins de fiori inghetati...si mi-a placut.M-am trezit cu deliciul fiecarei zi de ceva vreme...da acum era parca mai proaspat...Eram eu mai plina de viata,avem parca puterea sa fac tot si imi venea sa zambesc.Dupa mult timp m-am trezit fericita la 8 dimineata si am cuprins in palme o carte.M-am bucurat de fiecare rand ca un catelus mort de foame ce vede lapte caldut cu painica....CE bine a fost!

Si da, a venit toamna...si cu totii isi iau la revedere cu tristete de la vara...Caci da,...frumoasa a fost vara asta.Nebuna,dezlantuita,torida,picanta,iubitoare,obsesiva si gingasa a fost ,din toata inima,vara perfecta....

N-o sa uit niciodata vara de la 17 ani...Asa cum a inceput ea..cu o mahmureala placuta,cu o baie intr-o piscina rece,cu bratele calde ale celui mai bun prieten...Si a continuat asa...cu multe zambete furate,hohote de ras daruite,sentimente perfecte si fiori nebuni...Si s-a terminat triumfator,pe marea scena..intr-o noapte nebuna,pe o strada pe care tipam ca o urasc si apoi o si iubeam....cu pipaitul rece si dur al asfaltului,cu privirea fierbinte,cu mangaierile apasate si saruturile nebune....

Frumoasa ai fost varo,m-ai facut asa fericita.Mi-ai dat tot,mai indopat ca o nesatula si ai tinut mortis sa nu te uit...Vrei sa tanjesc dupa tine,sa te astept cu drag...da sa stii tu,infierbantat-o,ca toamna mi-a soptit azi ca are si ea o gramada sa-mi daruiasca,ca e bogata si indragostita si vrea sa ma faca si ea si mai fericita....

Pentru fericire nu exista sfarsit,nici timp,nici loc...exista doar suflete.....

Astazi in timp ce spalam vasele(in ciuda unei enorme lene,dar nevoia de ai cere-i mamei ceva m-a motivat-stiu nu-i frumos,da e folositor si necesar uneori),ma gandeam eu asa ce am:lucruri si persoane.Si-am insirat asa in gandurile mele adanci o gramada si ma simteam asa bogata si fericita ca parca nimic nu-mi lipsea.Am realizat cat e de bine sa apreciem ce avem,sa ne bucuram de nimicuri si sa vibram pt fiecare secunda.Suntem bogati,dar traim intr-o saracie a inconstientei care ne face pustiiti....

Mi-a venit in minte mai intai sticla de parfum care acum e goala,dar la care nu pot sa renunt ca-mi place prea mult.Mai am in camera o pereche de papuci in forma de pesti,care au grija de piciorelele mele mereu inghetate,am un covor pufos pe care vreau sa dorm de mult si am reusit abia duminica,un urs de plus cu care adorm in brate,dar care ma nemultumeste in fiecare seara si atunci se trezeste aruncat din pat.Am o geanta pe care am pupat-o atunci cand am luat-o,am si o multime de bretari si margele pe care le car peste tot cu mine,am o pietricica mov,am un tricou cu 'fetita rea' la care desi mi-am propus nu am putut renunta,am o jumate de ochelari care imi plac fara motiv...Mai am doape de sticle de vin pe care le gasesc mereu si refuz parca sa le arunc.Am un tricou albastru in care de la o vreme dorm mereu si nu vreau parca sa-l dau jos.Am si o poza cu care dorm si o sarut adesea,unori o tin doar in brate....Am laptopul care e un fel de salvare si best friend,am cartile pe care le iubesc fizic si portofelul albastru care ascunde si a ascuns cam de toate....si apoi ii am pe ei...

La categoria ei..incep cu mama,caci ea a fost prima si cea raspunzatoare de mine.E perfecta si nu vreti sa stiti dc o iubesc asa mult....Apoi sunt ei.. prietenii mei,cei cativa care raman atunci cand incep sa triez pe scala increderii si ei sunt un dar perfect.Sunt cei care ma supara si ma fac sa-i iubesc mai mult,cei care ma asculta,cei cu care imi pierd noptile,cei cu care rad pana nu mai pot,cei care ma cunosc...sunt ei!Apoi mai e si el....care e cireasa de pe tort,e totusi si blatul tortului si crema...e tot!

Va am pe voi si sunteti frumusetea vietii mele....Va am pe voi si sunt mandra ca existati in viata mea,va am pe voi si pot sa zambesc!

Cat de bogata si norocoasa sunt!Asa sunteti si voi,spalati doar nishte vase,sau calcati nishte rufe,injurati ca trebuie sa faceti treaba si apoi ganditi-va cat de bogati sunteti...A...si cand primiti ceva invatati sa spuneti:'E exact ce mi-am dorit' pt ca desi nu e,voi aveti deja exact ce va doriti,doar amintiti-va sertarul in care l-ati lasat!

Ne amestescam

Visam.Visam in viata si visam in vise.Traim ce visam,vrem sa traim ce visam.Ne bucuram atunci cand traim cum visam....

Inchidem ochii si ne gandim e vis sau realitate.Uneori vrei sa fie vis,alteori realitate.Le contopim asa usor si cautam sa evadam dintr-una in alta.Cautam FERICIREA in lumile nostre,ne imbatam cu vise,sau cu realitati trecatoare.Am invatat de mica ca viata e cea pe care o traim in realitatea fizica,cu atingeri,cu sentimente,cu dureri .....Dar hai sa ne gandim un pic cu diferente relativi mici,aproape jumatate din viata ne-o petrecem dormind,deci in lumea viselor.Asadar....calatorim prin aste doua luni si ne apropriem de ele,ne atasam de ele si le amestecam cu gingasie si tact,creand un univers personal.

Avem lumea reala pe de o parte.E cea pe care o cunsotem pt prima data,in care plangem mai intai,cea pe care invatam sa o iubim,cea plina de chipuri si trairi intepatoare.E cea in care suferim pt prima data.E si cea in care iubim,cea in care ne daruim cu totul,ne pierdem in ochii celorlati,cea in care invatam sa traim alaturi de ei,sa vibram cu ei si pt ei.Si mai e cea care ne sperie si ne face sa fugim....sa fugim spre celalata lume....

Mai e lumea in care avem visele,in care adormim extaziati,in care zambim cu ochii si ne plimbam intr-un intuneric placut catre o perfectiune imaginata si simtita,uneori neregasita in lumea palbabila.Reusim cu incredere sa creem o lume ideala,spre care obositi fugim si incercam sa ne ascundem din lumea dureroasa si intepatoare de unde soarele se vede stralucind pe cer...

Acum sunt in lumea aia prima,din care simt tastele laptopului si din care ma pot murdari,in care pot plange si mi pot umezii pielea.Si sunt speriata.Deja vreau sa fug...am luat perna in  brate...am inchis luminile urmeaza ochii...o sa i inchid si pe ei si caut lumea aia perfecte,in care o sa adun si momentele pe care le iubesc de aici,de pe Pamant.....

Ne amestecam....

A fi om inseamna a gusta  din fructele apetisante ale vietii.Ele vin ne apar in fata mandre,pline de savoare si noi infometati le gustam,ne topim in placerea gustului lor si vrem din nou...si din nou.LE luam cu lacomie pe toate,nu ne uitam de doua ori,nu avem grija sa vedem daca sunt spalate,le muscam asa,pline de noroi,cu impuritatile lor otravitoare....

Am fost ca toti,am gustat din toate,cu mizerie,cu tot ce era urat si amar.Uneori ma inspaimanta gustul,alte ori ma innebunea,dar fructul se schimba mereu,devenea ori mai copt,ori mai gustos,ori se strica subit.Nu prea intelegeam atunci ca fructele sunt perisabile,sau ca eu am pasit intr-o gradina a nimanui,din care gustau cu totii....

Pana intr-o zi,cand am inchis ochii si un fum ametitor m-a tarat spre o alta livada.Era intunecata,galagioasa si tulburatoare.Ascundea o stare primitoare,dar mireasma aburinda nu ma lasa sa o observ.Era incetosata si in fund ascundea o mare infierbantata,care urla de placere....Era plina de nisip rece si gadilitor si in el cresteau copacii imensi pe care mai tarziu aveam sa-i descopar ca fiind copacii fericirii mele.Un uragan de buimaceala m-a cuprins si m-a invartit furios spre un loc neted,de unde umbra lunii se simtea dezlantuita...Razele ei perfecte incununau frunzele matasoase ale pomului nou.Fructele lui erau nedefinite,se inecau in culori si se transforma dupa cum iti doreai.Am inchis atunci ochii si m-am lasat cuprinsa de o fierbanteala curioasa si am simtit cum gandul imi zboare departe....tinandu-se de mana cu ceva.Am prins apoi in fiecare tesut gustul extaziant al fructului si am zburat....Am inteles atunci ca nu mai culegeam fructe din gradina nimanui.Era gradina mea,gradina facuta pentru mine.....

Privesc acum inapoi si imi dau seama ca e frumos sa ratacim...usor periculos sa gustam din tot,dar vine o zi cand intelegem ca trebuie sa ne oprim si sa gustam,sa apreciem si sa iubim ce e al nostru,caci pentru fiecare exista ceva al nostru.....

Mirosul obsesiv al placerii

Avem obsesii si placeri obsesive.Ele sunt delicioase si dureroase.Te imbata cu dulceata primei atingeri si apoi te inunda cu amarul disparitiei.Da nu e rau.Aseara am ajuns la concluzia ca cu cat e mai amar cu atat e mai bun.

M-am invatat cu mine obsedata,imi place sa fiu asa,disperata si posesiva.Imi place sa tanjesc si sa gust din clipele scurte,dar extaziante.

Azi-noapte o ardeam intre 2 sentimente pe un fundal halucinant.Era el(care e si nu e) si era o fericire(care si ea venea si pleca).Am plecat cu sentimentul dezamagirii si nu puteam sa mai fiu surprinsa negativ.Am fost insa strabatuta de o unda zambareata si a fost bine.

Obsesia se impartea intre:gustul de Sheridan's,sucul de portocale,apa din piscina,balonul cu heliu,rasul prietenilor,mirosul de majorat,cateva mesaje si melodia lui Chirila.Le spun obsesii pentru ca aveam nevoie de ele si daca nu erau ma deprimam.Le-am atins usor si am simtit extazul intr-un urlet rebel de "sunt  nebun iubesc si nu am bani"...

Azi nopate am fost o obsedata fericita.Am ras.AM dansat.Am cantat.Si i-am iubit pe ei.Am realizat cat de dependenta sunt de lucrurile pe care le gust zilnic sau ma rog.,...periodic.Am nevoie cu regularitate de ele si lipsa oricaruia ma face trista.Mereu mi-a fost frica de obsesie.Pare dureroasa,dar mireazma ei cu imprumut parca e mai scumpa decat orice alt neajuns.Asa suntem noi oamenii...vesnic imaturi....invatam sa suferim si iubim suferinta.Ne invatam cu ce e rau si devenim robul lui.Ne indragostit de tot ce-i interzis si devenim sclavii placerii de-al avea...

Ma intreb adesea de ce suferim o viata intreaga pentru cateva clipe de de perfectiune?De ce nu exiata cale de mijloc,de ce nu vrem sa o cautam?De ce primim doar durerea si placerea?Tot ce imi vine acum in minte e ca...ne place asa....

Zadarnicul folositor

In fiecare zi ar trebuie sa invatam cate ceva!Nu e greu,se intampla fara efort doar daca iti permiti sa gandesti pentru 15 minute la ziua de azi.Nu suna greau,insa cred ca suntem multi care nu dispunem de aceste minute de deliciu,le consumam cu siguranta intr-un mod inutil...

Nu stiu cum sunteti voi,dar eu atunci cand nu am realizat ceva intr-o zi(si nu va ganditi acum la cine stie ce realizare) ma simt devastata,am mustrari de constiinta.Ma simt insa bine atunci cand reusesc sa fac putin sport,sa am o ora  pentru prieteni,sa ma relaxez,sa discut cu mama si...de ce nu sa visez un pic....Urasc zilele in care trebuie sa fac curat in casa(nu privesc asta ca pe un lucru productiv,desi practic vorbind,este),sa stau la magazin sa merg la bunici sau alte activitati costelive....

Ma gandeam asa eu intr-o zi,acum ceva vreme ca este foerte important sa ne cunsotem prioritatile.E esential daca vrem sa ne simtitm bine in pielea nostra,daca vrem sa fim fericiti.Asa am constatat eu ca munca fizica nu e pentru mine(spre ciuda mamei care imi tot spune ca tre sa mai misc si eu ceva,macar o floare sa ud) si ca statul degeaba poate fi productiv.E foarte important sa te gandesti la tine,sa discuti cu tine,sa fi prietenul tau.

In fiecare zi suntem pusi fata in fata cu diferite situatii,mai mult sau mai putin placute.Suntem nevoiti sa luam decizii si sa solutionam problema.E in zadar insa,daca experienta zilnica nu ne face mai boogati sufleteste.E un lucru relativ,dar bogatia sufleteasca se materializeaza in faptele nostre si astfel vom fi mai priceputi in ceea ce facem...

Mi-am adus aminte de toate acestea dupa ce acum ceva zile am avut o reactie puternica,probabil egosita si ciudata.Dar stiti ce?Nu-mi pare rau pentru ca am avut un minut de intelepciune(fie el stimulat puternic de un fel de inger pazitor) si am inteles ca nu rezolv nimic asa.Am incercat sa ma interiorizez si sa nu vorbesc cu  nimnei,m-am plimbat si am fost trista.Si am reusit nimic.Am inteles atunci ca lucrurile nu se rezolva asa si ca trebuie sa fim dispusi sa acceptam totul,pentru ca,indiferent ca vrem sau nu,se intampla.....

E placut sa privesc in urma si sa vad ca am invatat ceva,e o zi neirosita!Priviti si voi in urma,analizati,acceptati-va propriul sfat si veti fi mai bogati!

Reviste.Tocuri.Rochii.Stil.Eleganta.Zambet.
Se vand ca marci ale femeii.Sunt cele care ii incununeaza frumusetea.Sunt,cei drept uneori uimitoare.O singura dilema ramane:de ce?
De ce sunt femeile cochete?Sunt ele cele care se bucura de savoarea bunului gust si delicatetea frumosului,sau barbatul?
Mi-am umplut cada de spuma si am calcat cu teama in ea.Aburii siroposi imi mangaiau pielea umeda.Caldura inmieasmata imi mangaia degetele,iar corpul se cofunda usor in umezela mult asteptata.Am gustat din ‘happy bubbles’ si mirosul m-a ametit.Ma simteam femeie.Femeie in momentul acela de gratie,de extaz,de rasfat,pe care voi,barbatii,un il stiti si nici nu-l puteti simti(nu sunt rea-probabil aveti si voi placerile voastre).

Am adulmecat fiecare picatura.Ma gandeam la mine,la tot ce ma inconjoara,la cat de placut e sa fi femeie.Am aterizat apoi in fata oglinzii aburinde si mi-am mangaiat fata cu cremele tipice,magice.Am continuat cu uleiul de bebelus care imi dadea rasfatul mult dorit si apoi am luat capodul pofos.Pasii erau mai sprinteni,iar corpul mai usor.Exteriorul stralucea,iar sufletul era incantat de sentimental renasterii.Ma simteam libera de orice tristete,nemultumire sau pacat.

Eram la inceput.Mi-am ales patofii pentru ca sunt,cred eu cei mai importante si apoi m-am gandit la restul tinutei.Cand esti femeie,nu mai e nevoie sa te gandesti prea mult,asocierile vin pur si simplu,iar tu simti daca sunt pentru tine sau nu.Ma simteam acum mai puternica,iar picatura de nebunie a sigurantei deja era consumata.Urmeaza ultimele detalii(machiaj,parfum…..multa arta pt femei…plictisitor pt barbati).
Total e perfect.Acum revin la intrebarea initiala:pentru ce?Sunt eu cea care se simte bine,sau e el,care ma va privi,ma va adulmeca.Am facut asta pentru mine,sau pentru el?Ca o femeie impunatoare spun ca pentru mine.Si da, sunt eu cea care sunt implinita,insa nu e faptul ca el ma place e ceea ce desavarseste sentimentul?Probabil ca e greu de aflat si nici nu mai conteaza atat timp cat sunt fericita…
Exteriorul e,da,stralucitor.Dar cu interiorl cum ramane….Femeile emana cu usurinta putere,mandrie,implinire,dar asta nu inseamna ca ele sunt asa.Aspectul exterior e cel care impune,insa interiorul e cel ce ne desavarseste,iar voi,barbatii,ramaneti privind exteriorul si un gasisti mai deloc miezul frumusetii noastre.Un barbat poate dezbraca o femeia de haine,poate sa o domine trupeste,insa casa-i dezgoleasca sufletul trebuie sa fie ,in baza,un barbat feminin.Un gay,cum ati spune voi.Sunteti prea superficiali pentru noi,ne invatati cu suprafete perfecte is nu ne lasati sa ne regasim.Vreti sa ne invingeti cu masculinitatea voastra,sa ne doborati,sa ne contopiti,in loc sa vreti sa ne iubiti si sa aveti grija de noi….
Iar noi,femeile,ca raspuns al nefericirii nostre ascunse,imbracam din nou haina biruintei,machiajul zambetului si va privim patrunzator…Iar voi,produs genetic al frivolitatii noastre,ne sorbiti fara a aplica demachiant….
P.S:Exista si barbatii care situ sa dezbrace o femeie si au si delicatetea sa o demacheza.Cunosc unul si sunt fericita!

Pijamaua mea roz

Azi nopate,inainte sa plec priveam cu obsesie pijamalele mele roz de adolescenta cu apucaturi de bebelus....Ma uitam cu atentie la cupidonii incruntati ce imprastie inimioare si ma gandeam ca uite asa,dupa o imprastiere de inimioare m-am nascut eu.Sunt fericita pentru asta,e frumos sa stii ca ai fost nascut din iubire...Anyway,acesta este un alt subiect,asa ca revin la idee principala...Si ma gandeam ca eram un embrion micut,cat o boaba de fasole,care a supt cu nebunie  din corpul gazda(mummy meu) si a crescut.Apoi s-a plictisit si a vrut la lumina,s-a razvratit,a distrus tot in calea-i si a iesit in lumea.Era dornic sa o cunosca si spre bucuria parintilor a inceput sa planga.Cred ca e un raspuns foarte matur al micutului plansul.E prima lui manifestare de nemultumire.Se trezeste speriat intr-o lume nebuna si plange....Nimeni nu stie motivul,probabil ca nici el...dar instinctual in ofera lunii prima parere:de groaza....

Stupefiata de primul contact cu lumea am inceput,insa,sa ma obisnuiesc.M-am invatat cu dragostea familiei,cu tot ceea ce-mi ofereau.Eram un nucleu plin de materie bruta,intacta,perfecte,trebui doar sa fiu modelata.Ai mei parintii au crosetat cu pasiune materia mea cenusie si se bucureau din tot sufletul de fiecare gest.Se bucurau de usurinta cu care deprindeam lucruri noi,dar si de stangagia mea specifica.

Cand ma gandesc la Miriam de 5 ani,privesc cu mandrie,insa cand imi aduc aminte ca am 17 ani si ca m-am transpormat complet ma simt deprimata.Am invatat sa primesc ceea ce am,sa ma bucur si sa apreciez,insa viata m-a transformat pe mine,defapt pe noi toti(spun cu imprudenta probabil acest lucru)in fiinte frivole.Capacitatea nostra de a intelege lucrurile se pare ca a crescut,dar modul in care folosim gandirea construita intr-un mediu bolnav,ne face retrograzi...

E trist ca lasam jocul inocent al copilariei sa dispara spre a-l adapta pe cel al vietii.Capatam ura,invidia,trufia si inconstienta.Ne atasam de lucruri ce nu ne apartim,iar pentru sentimente si placeri personale nu mai avem timp.Uneori suntem constienti de asta si suferim pt ca nu biruim sa le cambatam,dar putin sunt cei care se straduiesc intr-adevar.Altii patrund in petele negre ale lumii bolnave si se umplu cu noroiul tristetii.Traiesc o satisfactie trupeasca,pamanteana,pe care o arata in fata celorlati ca fiind perfecta,dar  constriesc inconstient in interiorul lor o prapastie a desertaciunii....Emana mirosul nefericirii,iar ceilalti il inspira si se inbolnavesc...Pana nici descoperirile facute nu ne pot ajuta....E un lant in care zalele se tin strans si nu vor sa cedeze.....

E trsit intr-adevar,dar eu nu renunt.Continui sa sper la un viitor mai bun in care sa invat sa traiesc altfel.Sa stiu sa ma hranesc din sentimente,sa invat sa ascult sunetul inimii si sa dansez pe pulsul ei ager....Continui sa cred ca viitorul e in noi,ca se naste din dorinta si iubire si se construieste cu daruire....

so deep in love....

E clar:cea mai mare iubire a mea e  marea!Nu aveti idee ce emotie nebuna m-a cuprins cand am zarit-o prin geamul tremurand al masinii....M-am simtit libera...Insa senzatia nu s-a comparat cu cea de mai tarziu.Marea trebuie simtita,exploatata,trebuie sa te imbeti din ea,sa o strangi salbatic in brate,sa o musti pasional si apoi sa o privesti si sa o contempli...

Trei zile am mers la mare si m-am bucurat de gustul ei sarat....Am facut ce fac toti oamenii,am fost un simplu turist la mare.Si era sec.Si imi era dor de ceva.Si eram trista la Mare.Si imi venea sa plang si nu stiam de ce....

Am plecat din hotel cu pasi greoi,dar parca fericti.Deveneau treptat sprinteni.Cautau ceva,dar erau singuri.Apoi s-au oprit...intr-un loc nou,pe o plaja mai pustie.Mirosul sarat al marii ma facea sa tremur.Imi venea sa inghit marea.Valurile isi plimbau coamele disperate.Spuma din varful lor se agita naravasa.Erau mandre ele sarmanele,dar nisipul inselator le sorbeau cu sete....

U barbat se alinta in zapaceala lor,iar un copil pipaia marea sfios.O atingea si fugea.Apoi s-a invatat si ii placea.Era ca un drog si intr-un final cade:o strange puternic in brate.Dar ea e naravasa si se prinde disperata de hainele lui si apoi fuge.Copilul ramane trist,iar mama urla in spate:YOU IDIOT!COME HERE!

Marea lasa copilul si ma cheama pe mine.Dar eu sunt rea...vreau sa o pacalesc.Ce fraiera sunt,nici macar nu-mi dau seama  ca nu pot.Nu-mi dau seama ca sunt sclava ei.ca ea e cea care ma poarta in extaz si ma duce in abisul tristetii.Ating nisipul,il strapung,dar marea vine si imi sterge urmele.Nu vreau sa o ating....insa un fior umed imi strabate corpul si cad....Cad in bratele ei sarate,ii simt apa cum imi uda picioarele reci.E placut!Ma avant inconstienta in ea si intr-o clipa sunt acolo.E calda si e bine.As sta o viata intreaga acolo.Dar ea e naravasa si se plictiseste repede de mine.Ma trimite la mal....

Nu-i pot reprosa...O iubesc prea mult!In sinea meaimi doresc insa  sa o pot lua in brate asa cum ea ma ia pe mine.....

just for a moment.

mi-e, dor!mi-e dor sa fiu bebelus!mi-e dor sa nu stiu sa plang,iar ceilalti sa se bucure cu dragoste la plansul meu!mi-e dor sa sughit,sa nu stiu sa merg,sa ma joc....Mi-e dor sa privesc lumea asta mare si sa mi se para ca o sa fiu mereu mica.Mi-e dor sa invat sa fac lucruri pe care toti le stiu,mi-e dor sa desenez,sa pictez si sa depasesc conturul.Mi-e dor de zapeziile mare si reci ale copilariei,mi-e dor de sania mica si de caciula rosie imensa pe care nu o suportam pe cap,mi-e dor de sandvisurile aruncate,de tonele de dulcuri,de gustul perfect al coca-colei.Mi-e dor de oamenii,chiar daca inca ii mai vad,mi-e dor de mine de atunci...

iubim momente,iubin persoane,lucruri si nu realizam ca nu putem sa le avem pentru toata lumea...nimic nu e forever,for the rest of our life ..

atunci cand timpul  ne minte,cand ne jefuieste clipele iubite,tot ce ne ramane e sa ni le amintim si sa privim spre altele noi,sa dorim sa gasim altele mai frumoase,mai intense,ideale....

dap....this is life...si las postul asta cam atat ca nu vreau sa ma apuce nostalgie ca deja in vine sa plang si nu imi place cand fac asta.E foarte urat cand plang eu.Se intampla rau si atunci cand ma simt groaznic...si ce e cel mai trist se intampla de cele mai multe ori cand sunt singura si mi-e dor de cineva,ceva si vreau sa fie acolo sa ma ocroteasca si nimeni nu e...

desi am avut starea asta asa de 5 minute cat sa scriu un ciot de post sunt fericita ca am vazut o stea cazatoare....si mi-am pus si o dorinta,care btw,da si semne ca o sa se implineasca....mai sunt fericita ca maine  plec la mare si sper sa  vad si rasaritul pt prima data pe anul asta...

E o sete nebuna.E o dorinta salbatica de a atinge un fir de adiere racoroasa.E un gand excentric de-a te ineca in caldura lenesa...E  vara.E 8 iulie si e si pranz.Stau tolanita in firele adormite ale ierbii,privesc cerul lenevind si frunzele bronzate ale copacilor.Aud sunetul vesel al apei si tanjesc dupa unduirea excentrica a marii...O musca ametita se aseza greoaie pe pielea bronzata,aluneca speriata pe uleiul de corp si intalneste prosopul pufos.Acolo sute de ganganii se lupta cu firele lui uriase.Le place.El le gadila usor si se misca agale mandru de imensitatea sa.Mi-e mila de el,habar nu are cat de trist e.Habar nu are ca il folosesc doar fiindca sunt nevoita.Habar nu are  ca il urasc pentru ca ma desparte de mirosul crud al ierbii,habar nu are ca acel covor verde pe care il acopera trufas il blesteama inflacarat.Ce trist esti, Prosopule!Esti trist si nu mi-e mila de tine.Te arunc cu pasiune si descopar firele ranite de iarba.Le mangai usor,le cant si ele se trezesc...Pe ele le iubesc!Dar si ele sunt triste,sunt bolnave si neindreptatite.Eu le iubesc pentru ca sunt tinere,dat altii le zdrobesc pentru ca se maturizeaza si mor si isi revin si iara mor....Si da,le iubesc,dar nu sunt ele cele pe care le vreau acum.Fire de gand zboara spre nisipul inflacarat.Pielea incinsa vrea sa ii simta atingere fierbinte.Vrea sa se tavaleasca in el si sa alunece usor in apa,sa devina prizoniera a valurilor nebune si sa zboare cu ele...

Eu te iubesc pe tine,Nisipule!Eu te iubesc pe tine,Mare!Dar voi,voi pe cine iubiti nebunilor?

Femeia-travestit misogin

Traim intr-o lume misogina!A naibii de misogina!

Nu mai este acesta un lucru care sa ne sperie,insa trist e ca si acceptam...Incercam sa parem rebele,sa pretindem ca lumea este a noastra,insa singure facem acesta lume mai misogina.Din dorinta de a  ajunge inaintea lor,a barbatilor,ne-am travestit in misogini,am devenit critice una cu cealalta,am devenit rele,de neinduplecat,iar sufletul l-am ascuns.Am vrut sa fim ca ei atat de mult incat am devenit parte din ei.Am uitat sa ne zambim cu prietenie,am uitat sa ne vorbim din suflet,sa ne ajutam cu drag....Am invatat insa sa devenim invidioase,sa ne criticam si sa ne punem bete in  roate...E oare necesar sa fie asa?Un raspuns dat de o femeie ar fi al naibii de gratios:NU,insa unul dat de un travestit misogin ar fi ....DA...E mai usor sa fii de-a lor,e mai usor sa ii reprosezi unei femei ca e femeie,e mai usor sa te destainui unui baiat si e mai usor sa crezi ca  e mai usor asa....

Poate ca nu e  alegerea ideala,poate ca e imatura si incorecta,dar e alegerea noastra si e dreptul nostru s-o facem.Nu e  nevoie sa ne spuna  altii ca nu e bine pentru ca  atunci mai travestiti vom devenii.Poate ca e doar un moment rebel din instoria femeii,poate ca noi suntem rebele.Poate ca lumea o sa devina egala nu numai in drepturi(cum ar trebui),cat si in ideile morale.Poate ca nu o sa mai fie nevoie sa fi barabat ca sa bei cat si unde vrei,poate ca nu o sa mai fie nevoie sa fi femeie ca sa porti fusta.Poate ca e momentul sa uitam de principi,ci nu sa le incalcam rebel si furios,accentuandu-le si fiind mandre ca am facut asta.

Pana la urama ce sunt princiile?Nimic!Simple idei pe care le-am construit impreuna,pe care le-am acceptat fiindca ne-au convenit.Vrem sa parem indurerate pentru ca suntem femei si nu avem acelasi libertati,dar de fapt ne convine asa.Ne place pentru ca desi nu recunostem suntem favorizate,ne place fiindca e mai sexy sa fi rea ca femeie,ne place pentru ca suntem ocrotite de barbati.Ne place asa fiindca e mai usor.Insa nu,nu o sa recunostem asta,iar voi,barbati,nu o sa stiti asta niciodata,pentru ca noi,suntem razvratite,pentru ca noua nu ne place ca voi ne credeti neajutorate,pentru ca noi vrem sa schimbam lumea.De cate ori nu am auzit cuvintele acesta,probabil sunt cele mai ipocrite cuvinte!De ce am vrea sa o schimbam?Ce ne opreste sa fim la fel ca ei,acum,asa?Ce ne opreste sa bem o sticla de wisky?Ce ne opreste sa jucam fotbal?Ce ne opreste sa injuram!Nimic!Nimic in afara de noi si ideiile pe care le numin cu atata convingere principii....CACAT....nu exista asa ceva.....sunt doar pretexte dupa care ne ascundem cu indemanare.FEMEI,recunosteti ca sunteti doar niste travestiti misogini,mai istete,cei drept,decat barbatii.....!!!!!

Cartarescu a  gasit sute de explicatii la intrebarea "DE CE IUBIM FEMEILE?",raspunsul meu e simplu PENTRU CA SUNT BARBATI!

Spunti si voi un lucru pe care il iubiti in Romania.Intrati aici www.tudor-chirila.blogspot.com

hai sa iubim Romania

Tudor Chirila a dat start unei superbe idei...Ne invita pe toti sa redescoperim Romania,sa gasim impreuna 1000 de lucruri frumoase din tara noastra.Si stiti ce,la naiba,chiar exista!Gasiti acolo numereoasa locuri noi,trairi noi,gusturi noi...Toate gata servite ca sa iubim Romania.

Am invatat sa o uram.Am invatat sa o dispretuim.Am invatat sa o distrugem.Am invatat sa invinovatim pe altii.Am invatat sa iubim tot ce nu e romanesc.SI AM INVATAT PROST!Suntem prea ocupati sa ne uram tara pentru a mai incerca sa o iubim.Uitam ca ea e cea care ne-a crescut,care ne-a gazduit amintirile,zambetele,tipetele de fericire...Uitam ca ea ne ofera aer curat,iar noi il poluam.Uitam ca ea ne ofere codri bogati,iar noi ii saracim.Uitam ca ea ne acompaniaza cu sunetul randunelelor,iar noi o obosim cu zgomotul masinilor.Uitam ca ea ne da marea,iar noi o umplem de gunoaie.Uitam ca ea ofera oameni valorosi,iar noi ii dispretuim.Uitam ca ea ne ofera viata si noi i-o furam ei...

Trist e ca uitam ce inseamna NOI.Uitam ca noi exista prin participarea fiecaruia,uitam ca noi il creem noi,impreuna.

Am invatat sa dam vina pe altii,am invatat sa asteptam totul de la altii,sau mai grav,am invatat sa nu mai asteptam nimic.Ne multumim cu ce-i prost,trist,putred,murdar...Nici unul nu se incumeta sa ia o carpa si sa stearga praful de mult asezat.Nici unul nu vrea sa stearga....Praful s-a asternut de mult si peste noi.Am devenit cenusii.Zambetul s-a sters.Vocea nu reuseste sa il patrunda,privirea nici ea...

De ce sunteti suparati?de ce nu vreti sa lupati?de ce priviti neputinciosi?de ce nu va iubiti?de ce nu vreti sa mai fim NOI?

Luptati pentru voi.Izbutiti de stergeti praful din jurul vostru.Izbutiti sa va regasiti privirea,vocea,zambetul...Izbutiti sa-l regasiti pe NOI,iar NOI sa regasim ROMANIA....

E  sunetul ploii,e sunetul noptii si mai e si vocea lui Chirila.E si intuneric.Sunt ganduri.Undeva sunt si oamenii...Aici sunt doar eu...si paradoxal,e frumos sa fi singur,sa vrei sa umplii cerul cu prostii,sa vrei sa atingi o frunza....E atat de placut sa iubesti lumea,pe ea pura si pe ea cu tot cu oamenii.E frumos s-o iubesti cand ea pare departe,cand nu te deranjeza cu lumina puternica,cu caldura lenesa,cu zgomotul inoportun,cu vorba incerta,cu vajitul trist al masinii....E frumos sa o iubesti cand nu te oboseste cu lucrurile pe care i le iubesti, e frumos sa o iubesti nopatea cand doarme tolanita in nimic...

'Smile is the second best thing that you can do with your lips'...Sa fie oare asa?poi...daca iti spune cineva asta dupa ce ai avut parte de o portie apetisanta de sarut il cam crezi ca are dreptate,insa daca iti prvesti in oglinda expresia zambitoare,daca iti analizezi gesturile care urla sa dea un zambet,inima care pompeaza sangele mai repede si vrea usor sa-ti unduiesti buzele,dintii plin de dulceata celuilalt care implora sa fie vazuti, parca zambetul trece si el pe primul loc...Si atunci,cum e?poate ca sunt impreuna..sau poate sunt separat.Se poate sa fi trist dupa un sarut?De ce zambim,de ce suntem  fericiti?de ce ne sarutam?mereu m-am intrebat de ce se saruta oamenii,de ce e acesta gestul suprem al afectiunii,care declanseaza infernul pasiunii si al placerii.Ce are el,de ne poseda asa usor,de ne transforma in victime,in sclavii,in oameni claditi din dorinta...E oare apropierea subita cu buzele racoroase ale celuilat,e oara aroma pielii sale,sau parfumul sau ce-si contopeste molecule cu ale tale,sau saliva umeda....E oare ideea in sine,lipsa de prejudecata si judecata care se infige in fiecare celula a corpului tau,care il vrea acolo,vrea sa te prelungesti in corpul celuilalt,vrea ca voi 2 sa deveniti unul...Cum se nasc totusi atatea simturi,placeri,nebunii intr-un moment in care forma chipului ii dispare,in care ochii adanci se inchid sub ploapele blande,in care firele de par devin atingeri matasoase....Cum?nu stim...suntem doar sclavii lui,sclavii sarutului,nu avem voie sa intrebam,nu avem voie sa aflam raspunsul.poate ca el e evident,dar noi...noi suntem mult prea posedati ca sa-i mai auzim explicatia...

Suntem prea patrunsi ca sa acceptam ca nu-l cunostem,nu vom avea niciodata taria sa-i spunem nu,'nu ,Sarutule,nu te vreau pentru ca nu stiu cine esti!'....Il acceptam asa,ne imbatam cu mireasma lui,cu tot ce inseamna el si incercam sa-l epuizam,insa el refuza sa se termine si devine din ce in ce mai supunator,pana ...........cand.....?

oare mutumeste?

Mi-am inceput dimineata cu un mesaj nebun,care intreba poate retoric:'de ce esti fata care dintr-o propozitie de 7 cuvinte 5  rostite sunt orgasm' si m-am straduit sa il intelg,nu ma resuit asa ca am eschivat,am dat un raspuns idiot si am coborat scarile spre lumina arzatoare a diminetii.Am adulmecat rapid o bucata de pepene din frigider,am ascultat pasarele dezlantuite,la fel de tare ca in fiecare dimineata,am privit cainele puturos ce se tolanea la soare si am fugit inapoi in odaia mea,in fata calculaorul sa citesc,la fel ca in ultimele dimineti posturile mele preferate.'Totul e grozav' asa incepe unul,care pe mine m-a hidratat,m-a hranit cel putin pana la un alt post grozav...ar fi frumos sa-l cititi(www.mintea-de-ceai.blogspot.com),e usor de simtit,mai ales daca ai amintiri similare care sa se trezesca din coltul adormit al sufletului tau.Daca nu ai,ar fi cazul sa le construiesti,niciodta nu  e prea tarziu,si sunt,credeti-ma,deliciul unei vieti monotone,asa cum pare chestia asta lunga pe care o traim,in general...mie mi-a adus aminte de noptile nebune de la camin,nopti in care un oras intreg dormea,o lume intraga statea cu capul in perna,noi colindam holurile intunecate,intr-un exces de inpuls si trairi primitoare,voiam sa dormim in sala de clasa si nu fiindca o iubeam nespus,doar pentru ca era interzis,pentru ca era imposibil pt ceilalti,pentru ca noi puteam si voi nu.Luam usor patura si ne atarnam pe bancile colturoase,radeam,plangeam,marturiseam...apoi coboram in curtea pustiita,care a 2 a zii gemea de strigatele elevilor,deseori ne asezam pe o banca si cantam sau dansam sau faceam abdomene,sau alergam,sau ne urcam pe sala de sport si priveam....atunci lumea era sigur a noastra,noi eram acolo sus,deasupra tuturor,deasupra ei si ea nu ne putea face nimic,decat sa ne priveasca,sa ne adaposteasca,sa ne invidieze si daca era binecrescuta sa ne multumeasca pt ca o intinerim,si o inveselim.....poate ca o si face....

Ne multumesti tu oare viata??